marți, 13 aprilie 2010

Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului. Sigmund freud
Publicat de la

5 comentarii:

  1. Anonim20 aprilie 2010 la 23:09

    tu ce fel de barbat esti? de care ai lua? (poti rasp. in privat)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lili M.23 aprilie 2010 la 17:13

    Interesanta psihologia asta. Sigur, e vorba de ierarhia caracterelor. Daca as fi un barbat care sa se multumeasca doar sa se aplece dupa merele picate, m-as injosi in mod evident. A ridica mana spre a lua un mar de pe prima ramura inseamna putin efort, prin urmare as fi unul dintre cei care prefera un standard mai ridicat, suficient, dar nu foarte satisfacator. In postura unui barbat momentan, as fi mitocan sa spun ca mi-as lua o scara. Nup, e nevoie de atitudine, de acel ochi-fin observator al detaliului, de eleganta, inteligenta. Sa fii in pielea unui mar de calitate superioara este, de obicei, destul de riscant. E vorba de un anumit interval de timp: daca asteapta prea mult, se usuca pe pom. Frumusetea, perfectiunea nu tin la infinit, insa dau acea incredere personala care le mentin pe femei pe o alta treapta. La un moment dat barbatii se satura de cele ce sunt suportul piramidei si prind aripi. Tudor, ghici ce se intampla uneori...

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim31 iulie 2010 la 16:20

    Dar de la mijloc nu va plac ?:) Sunt doar doua extreme?

    RăspundețiȘtergere
  4. octapesik10 decembrie 2010 la 17:37

    foarte adevarat. maxxim!! sunt si multe ''poame'' si nu e bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iepurica.Roz20 decembrie 2010 la 00:58

    Mie mi-ar placea sa fiu un mar din varf (cred ca oricui i-ar placea asta, desi ele sunt vizate si de rau-facatori, de "pasari" care vor doar sa le devoreze), dar as face in asa fel incat sa am suficienta greutate (metaforic vorbind) sa pot indoi crenguta (oricum crengile din varf sunt mai firave si tinere), sa se lase mai jos, sa fiu putin mai accesibila. Insa tot "mar din varful pomului" as fii. Sau mi-ar placea pur si simplu sa am norocul de-a cadea la momentul potrivit in capul culegatorului/alegatorului potrivit, ca si celebrul Mar a lui Newton.
    Nu credeam ca ma pot aseamana asa mult cu un mar...faina teorie!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)